Calitatea unei învățări școlare nu depinde doar de valoarea actului de predare și a activității propriu-zise a elevului, ci și de procesualitatea complexă a demersului evaluativ. Căci evaluarea nu reprezintă (doar) un moment de consemnare apreciativă a unui produs al învățării, ci și un set de acțiuni care vizează, pe de o parte, susținerea efortului de învățare, iar pe de altă parte, instrumentarea elevului cu înțelegerea experienței evaluative de care beneficiază. Este esențial ca profesorii să-și optimizeze ideatica pedagogică referitoare la evaluare, extinzând teritoriul de semnificații ale acesteia și încorporând valoarea practică și psihologică a feedbackului formativ. De asemenea, este esențial ca profesorii să se implice în tatonări utile de construcție a unor instrumente de evaluare adaptate categoriilor de achiziții pe care le presupune o învățare centrată pe competențe: cunoașteri, abilități și atitudini.